Jake și femeile lui // Ștefan Bănică - Andreea Vasile

Jake este scriitorul exemplar – un personaj aproape simbol pentru creatorul consumat de vocaţia lui. Artistul care creează lumi şi devine atât de absorbit de imaginaţia lui debordantă încât ajunge să trăiască rupt între două planuri care se confundă într-o realitate soră cu nebunia. Lumea lui Jake este toată în mintea lui. Întrupează cu puterea imaginaţiei personaje care pe care le transformă în conlocutori şi îşi cere lui însuşi sfaturi pe care le primeşte din gura surorii sale sau a psihoterapeutei. Ce e ciudat şi amuzant este că întreg universul imaginar al lui Jake este populat de femei. Femeile din viaţa lui. Dialogurile elaborate şi foarte verosimile sunt rodul unei creativităţi debordante care se materializează întrun concret periculos; un dialog cu un câine vorbitor sau un robot posesor de sentimente ar fi fost mai spectaculos, dar cu un pas mai departe de nebunie. Duioşia acestei poveşti cu un scriitor nebun care vorbeşte cu femeile din capul lui stă în relaţia lui cu fiecare dintre ele. Şi nu e greu de înţeles că această nebunie asumată e felul lui de a nu înnebuni cu adevărat – creativitatea l-a ajutat să trăiască după ce şi-a pierdut soţia. Iar acum se vede din nou în pragul nebuniei, pe punctul de a-şi pierde şi ce-a de-a doua soţie care vrea să îl părăsească. Şi-atunci face ce ştie el mai bine: cere ajutor minţii sale şi umple casa cu scenarii şi personaje care să îl certe, să-l motiveze, să-l sfătuiască sau pur şi simplu să-l iubească. „Jake şi femeile lui” de la Teatrul Metropolis este o comedie. Nicidecum una spumoasă. Nu promite hohote de râs. Şi bine face. Este o comedie unde există şanse să plângi. Şi să te iei în serios. Şi să simţi măcăr puţin. Şi să te bucuri la teatru altfel decât zgomotos şi expansiv: sensibil-reflexiv, cu un râs sincer şi o emoţie asemenea.”